Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Goodminton

Caut un loc de parcare pe străduţele din spatele blocului. Fac o dreapta şi stric jocul unei familii de ţigani – tatăl, un băiat şi o fată, ambii de 10-11 ani – care ocupau aleea cu rachetele şi fluturaşul de badminton. Puştiul se dă la o parte supărat şi zice cât să-l aud şi eu, prin geamul deschis:

“Nici nu semnalizează, futu-l în…”

“Scuză-mă, te rog”, îl întrerup. Într-adevăr, nu semnalizasem. 
Cuvintele şi tonul cald al vocii mele răguşite îl iau prin surprindere! Face ochii mari şi zâmbeşte de să-şi rupă urechile. O frumuseţe de băiat!

– Sărumâna! îmi zice încântat, urmărindu-mă cu privirea, până am dispărut, zâmbind şi eu, după încă o dreapta.

Morala e uşor de ghicit: fiţi buni, futu-vă-n..

Scrie ceva