Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Muc cel mic

Băiețelul vede un muc de țigară și se repede să-l ridice. Nu cred că are 2 ani, dar e iute și hotărît. Din doi pași, măică-sa e lîngă el și-l lovește atît de tare peste mînă, că aproape-i sare din umăr!

“Îți dau o trîntă de pămînt de tăt te caci pe tine, nesimțitule!” urlă femeia către copilul, repet, de 2 ani, înșfăcîndu-l ca pe o găină dusă la tăiat. “Da’ nu ți-i rușine, mă?”.

Rămas tîmpit, îmi scot telefonul să-mi notez întocmai ocările, ca să vă scriu și vouă mai tîrziu ce “forme de doamnă”, vorba lu’ bunică-mea, puteți întîlni prin orașul vest european. Da’ cum am ochii în ecran, nu-s atent și dau cu capul de o copertină de metal, de nu mai înțeleg, pentru cîteva secunde, cine îs!

Ce voiam să vă zic, acu, că mi-am revenit. NU mai aruncați dracu’ chiștoacele pe jos că ui’ ce faceți: răniți fizic și emoțional copii cu îngrijitoare proaste și bărboși cu memorie scurtă.

Nici nu mai zic de planetă, că o sufocați în gunoaie. Cu oameni de-ăștia, la un moment dat oricum o să crape singură, de rușine.

 

Scrie ceva