Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Sămânţa rea

Ne-am amintit aseară cum, băieţi fiind, Zalău cutreieram cu sămînţă de floarea soarelui în toate buzunarele. Şi dacă cineva ne cerea “puţină”, scoteam un pumn, da’ lăsam să picure doar cîteva boabe. “Ai zis puţină!”, “Hai, bă, mai pune, nu fi aşa!”. “Aşa” însemna “zgîrcit” sau “căcănar”, pe vremea cînd n-aveam vocabularul ăsta bogat şi frumos. Dar unde să mai ţii un vocabular, dacă toate buzunarele ţi-s pline?

Şi v-am mai povestit asta, dar cînd Horea a făcut apendicită, nu am mai mîncat sămînţă două luni. Şi fără, ce naiba să faci la cinema, în Zalău? Vedeam imaginile, auzeam sunetul, dar lipsea a treia dimensiune, 3D-ul. Atunci aş fi vrut să inventez popcornul, dar nu eram chiar atît de deştept şi orişicum, prea preocupat să inventez scuze ca să mă mai lase afară.

Foto: magazinsalajean.ro

Foto: magazinsalajean.ro

Aproape 30 de ani mai tîrziu, în Cluj (asta-i undeva la 80 de km de Zalău), nu se mai sparg seminţe în cinematograf şi nici măcar pe stadioane (unde, să fim corecţi, nici fotbal nu se mai joacă), dar în faţa scărilor din cartiere, se-ntind covoare de coji de toate texturile şi culorile.

Şi culmea e că tot eu mă revolt, că cum e posibil să spargi seminţe şi să arunci cojile pe ciment. De ce povestea mea e simpatică şi a lor nu? Că în 30 de ani ne-am emancipat, ne-am civilizat? Pe dracu. Milioane de ani ne mai trebuie. Ca dovadă, într-o ţară cu cel puţin un secol mai înaintată, de data asta foarte departe de Zalău, oamenii se omoară între ei doar pentru că-s diferiţi.

Nu că aici nu s-ar întîmpla exact la fel dacă unii ar avea acces la arme de foc. Aşa că deocamdată-i bine că ai noştri aruncă sămânţa pe jos*, în loc să te împuşte dacă le ceri “puţină”.

Puţină decenţă, puţină empatie, puţină toleranţă

Scrie ceva