Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Vioara

Tanti Vioara credea că de fiecare dată cînd bat clopotele, Dumnezeu o cheamă la el. Cum zdrăngănea clopotniţa duminica dimineaţa, bătrîna lăsa orice făcea în ogradă şi alerga într-un suflet la biserică. Se săturase de viaţa asta, mai ales de cînd Zaharia o părăsise şi plecase într-o lume mai bună, în Australia, la băiatul lui din prima căsătorie.

Da’ oricît se grăbea, în tot timpul ajungea prea tîrziu. “O fost? O întrebat de mine?” Dar cine să-i răspundă, la ora aia în biserică era doar Gusti, beţivul satului, care dormea în amvon, locul în care obosise să mai caute vinul de împărtăşanie.batrana drum

 

În duminica aceea, dorinţa Vioarei se împlini. Parcă simţi ceva şi-şi pregăti de dimineaţă plecarea. Nu dădu drumul la găini, ca să nu se-ncurce-n ele şi lăsă poarta larg deschisă, ca pe vremea cînd fiică-sa venea cu maşina de la Cluj şi descărca un purcoi de haine colorate şi pantofi cu tocuri, ca să le dea mamă-sa la cineva din sat, că ea nu le mai poartă. Toate-s şi-acum acolo, în casa din spate, că să le dea foc n-o lăsat-o sufletu’.

Femeia aşteptă cu urechile ciulite şi cînd auzi clopotele, o zbughi către biserica de peste drum. Un ceas mai tîrziu, fericită nevoie mare, Vioara era la poarta Raiului, povestindu-i Sfântului Petru că nici nu s-o gîndit să se uite pe uliţă şi-n stînga şi-n dreapta, pentru că pe-acolo nu circulau maşini şi de-aia nici nu s-o făcut niciodată trecere pentru pietoni în Bogata.

sursa foto: Sawrad

Scrie ceva