Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

La taraba cu struguri

– Dați-mi, vă rog, doi ciorchini.
– Două ciorchine? mă corectează.
– Da. Tre’ să-i spăl?
– Apăi fiecare cum…
– Cum…
– În prealabil, da, tre’ spălați.

Ah, mă gîndesc, atunci e ok, eu o să-i mănînc pe stradă. Plătesc, încep să ciugulesc și intru pe dexonline să văd dacă avea dreptate cu ciorchinele. Haha, e cum am zis io. Și chiar îs bunii ciorchinii ăștia, unu’ e gata deja. Dacă tot îs pe dex, hai să caut și “prealabil”. Aulio, deci trebuia să-i spăl “înainte”! Mă-ntorc la doamna, o întreb dacă-s stropiți. “Îs, no bine!”.

Acu’ mă plimb prin centru, așteptînd moartea cum ați așteptat voi toamna (și a venit), sperînd să întîlnesc cît mai mulți oameni cunoscuți, să le dau struguri și să emigrăm împreună într-un loc mai bun.

UPDATE: M-am întîlnit cu 3 oameni cunoscuţi, doi tipi şi-o tipă. Ăia citiseră pe facebook (în prealabil, ofcors) că strugurii îs otrăviţi şi n-au vrut să guste, iar cînd am găsit-o pe fata aia care nu ştia nimic, nu mai aveam struguri. De ciudă, m-am gîndit s-o arunc în canalul Morii, da’ dup-aia am zis că locul ăla mai bun unde vreau să emigrez poate nu-i chiar aşa cum cred io. Poate-i cu garduri şi poate-i cu oameni. Care o să întrebe că ce caut io acolo? Şi poate n-o să-mi găsesc nici job, nici casă şi o să trăiesc cu struguri, dacă am noroc să fi venit şi acolo toamna. Aşa că m-am hotărît să emigrez io singur mai întîi şi dacă-i fain, promit că vă chem pe toţi.

Scrie ceva