Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Cine a fost Mihai Eminescu (III)

Dacă vreţi să luaţi BAC-ul cu notă mare, e bine să citiţi şi Partea 1 / Partea 2

Mihai s-a trezit într-o stare inconştientă, pe patul unui spital de boli mintale, undeva prin pădurea Meseşului, din judeţul Sălaj. Acolo l-a întâlnit pe McMurphy, un fost puşcăriaş, cu care s-a întovărăşit imediat, datorită unei pasiuni comune: controversatul joc de poker.

Potrivit unui jurnal descoperit decenii mai târziu, Sora Şefă nota că, într-o seară care nu anunţa nimic, la o partidă de Texas Hold’em cu ceilalţi pacienţi, eroul nostru a început să arunce cu scaune şi cu pahare de plastic, acuzându-şi partenerii de joc că l-au furat la o mână: “Sifilis e mai mare decât Chinta. Sifilis e mai mare decât Careul!”, a tunat Eminescu.

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Nemaiavând linişte la nebuni, cei doi prieteni au evadat în acea noapte, la bordul unui autobuz pe care şi-ar fi dorit să nu-l prindă niciodată. În portbagajul îndrăgitului mijloc de transport în comun, se afla o… BOMBĂ! Nu o să-ţi vină să crezi ce s-a întâmplat mai departe.

Autobuzul, tunat de un mecanic psihopat, nu avea voie să scadă sub o viteză de 90 la oră, turometrul trebuia să stea mereu peste 3000, iar lichidul de parbriz nu trebuia consumat niciun strop, indiferent cât de murdar era geamul, altfel, bomba s-ar fi declanşat, făcându-i pe toţi oale şi ukulele.

Cei doi au reuşit să păstreze autobuzul între parametrii ceruţi, deschizând şi un excel în acest sens, însă doar până la intrarea în Cluj-Napoca, unde se făceau reparaţii de drum şi era coloană. “Ce plm, tot Boc e primar?”, au fost ultimele cuvinte ale lui McMurphy. Apoi s-a aruncat pe bombă şi i-a salvat pe toţi.

Obosit şi prăfuit, Mihai nu avea timp să-şi plângă prietenul, din care au mai rămas doar o ureche, rotula dreaptă şi degetul inelar, cu care se scărpina la tâmplă când avea trei de-un fel. A jurat să-l răzbune, imediat ce-şi va găsi haine curate şi o conexiune bună de internet. Apoi a luat-o pe jos, prin lanul de secară. După 24 de ore de mers neîntrerupt, a ajuns la un Castel părăsit.

În curte, un tânăr arătos mătura frunzele cu o sabie. Un câine alb, imens, îi urmărea, cu o privire blândă, fiecare mişcare.

– Salut, prietene, nu crezi că-i mai bună o mătură?

– Salutare! Nu ştiu ce e aia o mătură.

– Dar o greblă?

– Nu ştiu.

– Lopată?

– Ă ă.

– Nu ştii nimic, omule. Cum te cheamă?

– Nu pot să spun, milioane de oameni care mă îndrăgesc cred că am murit. Şi anul viitor vreau să le fac o mare surpriză.

– Elvis, tu eşti?

Va urma

Scrie ceva