Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Pentru o Românie

La ora asta, se ridică gunoiul. Mașina e oprită în mijlocul aleii, doi băieți o încarcă, doi stau în fața ghenei, ca la un foc de tabără, să vază ce-au mai aruncat oamenii. Unul mai grăsuț, curățel, fără salopetă, ridică un tricou alb la lumina felinarului, îl întoarce pe toate părțile, pipăie materialul și-l întreabă pe ăla de lîngă el: 
-Ce scrie, mă, aicia?
Celălalt citește rar: 
– Pentru…o…Românie…mai…curată.
– Pentru…. tiii, mă! Ia vezi, țî bun? O Românie curată. Ăsta-i semn de la Dumnezo!
– Di ce, șefu? (în timp ce se chinuie să-și ia tricoul pe el.)
– Păi cum di ce, mă? Noi sîntem gunoieri și facem (ridică vocea) o Românie mai curată! No, țî bun?
– Nu știu, șefu, mie mi-ar fi plăcut ceva să scrie Steaua. Mi-i bun, că-s mic și sclepț, arde-m-ar focu’. No, îl ieu (îl ridică și el la lumină, apoi își bagă nasul în material), numa’ că tre’ să-l spăl cînd ajung acasă. Dic, mă…o Românie mai curată...

1 comentariu la Pentru o Românie

Scrie ceva