Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

E vechi, dom’le..

În stația de bus. Un țigan la vreo 40 de ani, fără dinții din față, îmbrăcat într-o geacă prea groasă pentru vremea de-afară, pantaloni foşti de stofă și bocanci uzaţi de un alpinist, îmi arată “un tablou”:

– Domnu’, ce zici, e vechi ăsta? Pare vechi…

Ţinea în mână un portret de țăran, nu chiar tablou, mai degrabă o poză tipărită acum 50 de ani pe un carton ieftin și cu o ramă din lambriu.

– E vechi, zic.

– Am dat 10 lei pe el, pare foarte vechi, uită-te si mata aici. Mă uit, “tabloul” avea două găuri care păreau, într-adevăr, antice. Vreau să mă duc cu el pă Oser, îmi mărturisește. Poate fac niște bani.

– Vă dau 20 de lei pe el, îi propun, în glumă. Aveam timp, tocmai ratasem treizeciul.

Oho, nici poveste! Păi n-am avut io un tablou de-ăsta la țară, aruncat p-acolo? Era aşa, cu o doamnă la o masă și pe masă avea pită, uite așa (îmi desenează în aer), slanină aici și aici o sticlă de vin. Și o vinit țiganii ăia de cumpără fier și mi l-o luat cu două milioane. Și după un an, l-am văzut tablou’ meu la o espoziție, s-o vîndut cu 60 de milioane! Nu-l dau. Ce-s ăia 10 lei?

Nu riști, nu cîștigi.

He, he, așa îi. Stai că mă sună copilu! La telefon: Da, mă, îs aci în stație, te aștept. No hai! Mă, auzi? Hai că ți-am luat un tablou, stai să-l vezi, îi… Către mine: Na, că o închis…Vorbind singur, îndepărtîndu-se: Ce-s ăia 10 lei? Ceva bani tăt iau pă el…Vechi sigur îi…

Scrie ceva