Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Cum n-am făcut mare brânză din câteva felii de caşcaval

Nu ştiţi cum sînt eu cînd mi-e foame. Odată am mîncat un câine. Şi un deodorant old spice. Şi o hotă. Şi o faţă de masă cu cruciuliţe necreştine.

Mint, acuma doar enumăr ce văd prin casă.

Dar sînt rău la foame. Aşa şi azi. Am furat o roşie de la vecinu’ şi nici măcar nu mi-a fost ruşine. Mi-a părut rău că n-am luat un par întreg. Dar eram grăbit. Aveam în pungă două chifle, 8 crenvurşti şi optîşpe felii de caşcaval. Am intrat în casă fără să deschid uşa. Am pus pe foc o oală fără apă, să fiarbă repede. Am dat să vină episodul 11 din breaking bad.

Platouaşul, pentru că aşa îl alint, era gata în 5 minute. Filmul cobora de pe net, prea încet, i-am dat drumul cum era.

Vine momentul magic. Muşc din chiflă şi înghit o felie de caş. Deşi nu o mestec, simpt că ceva nu-i bine. Îmi bag nasul în celelalte şi aflu că-s stricate. Era să fac infarct, noroc că mi-a venit să vomit înainte.

Finalul care cuprinde întru dînsul şi morala acestei povestiri este şi anume: deeeşi am fost foarte mînios şi dezamăgit că am cumpărat caşcaval iacs de la un supermarket, am reuşit să nu scriu pe facebook şi pe twitter înainte să-l duc înapoi (seminemîncat!), unde s-au purtat ăia civilizat şi profesionist, ceea ce vă doresc şi dvs., dragi reclamagii şi influensări social media.

Asta-i tot? Asta-i tot.

3 comentarii la Cum n-am făcut mare brânză din câteva felii de caşcaval

Scrie ceva