Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Prindeți-l pe Bruce Li viu, să-l operăm de apendicită

Am găsit afișul pe net și mi-am adus aminte că, pe vremea cînd rula filmul ăsta la Zalău, în cinema se consuma popcorn de-ăla românesc, din floarea soarelui, negru și cu coajă, de coaja nu se mînca și se scuipa pe jos. Eu eram singurul care nu mă pretam la așa ceva și preferam să rod un indian de jucărie sau o mașinuță bușită.

Eram singurul nu pentru că aș fi fost deștept sau precoce, ci mai degrabă prost de fricos: văru-mio Horea tocmai făcuse apendicită și el așa știa, că de la sămînță. Vreo trei ani n-am mai pus în gură „sîmburi die floare”. Și atunci nu existau reclame la sămînță să mă recîștige, cu Moș Crăciun sau Magda Catone scuipînd cojile, formînd în același timp un curcubeu melodios. Bine, asta și pentru că țigăncile din fața cinematografului, care dețineau monopolul pe comerțul cu sămînță, nu prea aveau bani să plătească publicitate la TVR sau preferau să urle de să le auzim și după ce începea filmul.

Acum degeaba îmi zice văru-mio Horea (sau alți doctori, mai celebri ca el) că nu-i bun Cola, că-mi topește ficatul, io tot pe Moșu’ îl cred sau pe ursul ăla polar care dă pe gît o sticlă de 250 ml, de parcă-i ultima șansă să oprească încălzirea globală. Și de ficat topit, farmacia inimii, paradoxal, sigur mă scapă.

Habar n-am ce-am vrut să zic cu textul ăsta, să-i zicem culinar.

sursa foto

1 comentariu la Prindeți-l pe Bruce Li viu, să-l operăm de apendicită

Scrie ceva