Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

S-a întors acasă, după ce 25 de ani l-am crezut pierit în război

Fabrica funcţiona chiar în clădirea vecină, aşa că aveam pîine caldă în fiecare zi. Mă suiam în maşina verde cu volan şi cu pedale (nu mai ţin minte dacă avea frîne…) şi mă întorceam cu o pită mare pe capotă, în aplauzele familiei. Îmi rupeam un colţ şi mă întorceam la război. Era o luptă adevărată, care putea dura ore întregi. Lăsam pîinea pe pămînt (nu înainte să suflu bine locul) şi îmi retrageam grijuliu trupele, pentru că eram atacaţi (pentru a cîta oară?) de oamenii care…nu ştiam exact ce voiau, pînă mai tîrziu, cînd am citit cartea verde.

Bătălia a ţinut ani buni şi din păcate nimeni n-a supravieţuit. Aşa am crezut pînă recent, cînd mama l-a găsit îngropat în grădină, departe de cîmpul de luptă. Pesemne că a reuşit să fugă acum 25 de ani şi de-atunci se ascunde. Acum e teafăr, la mine acasă.

E foarte tare senzaţia cînd îţi găseşti un lucru drag din copilărie. Nu era prost Proust.

Cică aveam 2-3 ani şi m-a întrebat mama, în timp ce mă jucam cu cauboii şi indienii, “tu cu cine ţii?”, la care io: “cu indienii… că şi ei pierd tot timpul, ca Dinamo”.

PS: Cartea verde e Winnetou.

3 comentarii la S-a întors acasă, după ce 25 de ani l-am crezut pierit în război

Scrie ceva