Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Gheorghe Bodea

Mi-a spus zîmbind că o să scrie şi despre mine într-o carte – ziaristul Emil Moldovan care sună tot timpul să vină să vorbească despre “U” şi apoi amînă întîlnirile. Mă aştepta bucuros de fiecare dată, de fapt primea cu drag pe oricine voia să ştie mai multe despre echipa sufletului său. Am fost de cîteva ori în apartamentul din apropierea stadionului, unde mă întîmpina doamna Olga şi căţelul simpatic, pentru că profesorul demult nu se mai putea ridica singur din pat. Stăteam o vreme bună ascultîndu-l. Îmi dădea o poză în mînă şi apoi mi-o “explica” în fraze lungi şi amintiri frumoase.

Acolo am aflat că plăcerea de a-i învăţa pe alţii să iubească echipa şi de a-i impulsiona pe ziarişti să scrie despre ideea “U” este una dintre armele cu care Gheorghe Bodea a apărat simbolul şi nu l-a lăsat să moară.

A murit însă omul, nu fără să rămînă în urma lui mii de poveşti cu care Universitatea Cluj trăieşte în continuare şi prin care va mai cîştiga inimile altor şi altor suporteri. Dar dintre ei, puţini vor fi la fel de dedicaţi lui “U” ca Gheorghe Bodea.

După înmormîntarea lui Mircea Luca, am fost onorat să iau parte, acasă la Gheorghe Bodea (stînga), la o sesiune de amintiri despre “U”, alături de Dorin Barbu, Remus Câmpeanu, Mircea Neşu (apar în foto- de la stînga la dreapta), Miki Sabo şi Paul Grăjdeanu.

Scrie ceva