Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Cu mintea într-un picior

Cînd călătoresc, sînt foarte atent să nu îmi pierd lucrurile şi mai ales să nu le găsească vreun hoţ înainte să le pierd. Aşa că fiecare ceva are locul lui special amenajat la mine-n haine şi dacă nu-i acolo, înseamnă că nu există. Actele, de exemplu, stau frumos în buzunarul interior de la piept. Telefonul, în ăla exterior. Banile, exclusiv în buzunarul din dreapta faţă al pantalonilor. Pe care-l pipăi des, să fiu sigur că-s tot acolo.

Şi acum, povestea. Odată eram mai tînăr, într-o gară. Şi tot acolo se rezema de perete un ţigan fără un picior, cu pantaloni foşti albi şi cu un crac sufulcat, să respire ciotul.

L-am observat tîrziu, că eram tot cu ochii pe sus:  îmi place tare cum clipoceşte tabelul ăla cu mersul trenurilor.

La vreo cinci metri de mine, țiganul se balansa în cîrje şi-n piciorul singular, bolborosind alternativ urări de bine sau înjurături, după vorba, după portul omului de la care încerca să obţină  „un împrumut” .

Fără să-mi dau seama, m-am trezit cu mîna mea pe buzunar, păzîndu-mi banii. Am respirat, erau acolo şi păreau să fie toţi, conform supersimţului meu tactil, pe care-l am. M-am uitat din nou la ţigan și în continuare nu deţinea un picior.

“Prost eşti, mi-am zis, cum naiba poate ăla, şchiop, să-ţi fure banii?” I-ar fi luat o juma’ de zi să facă distanţa, apoi, i-ar fi fost foarte greu să mă buzunărească într-un băţ şi un picior şi, la final, nu se putea pune problema de un „fast getaway”. Plus că şi-ar fi lăsat în urmă şi una dintre cîrje pe care, la o adică, puteam s-o folosesc pe post de suliţă şi să i-o-mplînt în spate prădătorului. Ca să vedeţi cît sau unde mă duce capul.

Îmi place mintea, poate că cel mai mult la un om îmi place mintea. În afară de ţâţele la femei. Implicit o iubesc pe-a mea, pe minte şi de-aceea, ca un „narcisist împuţit” ce sînt (mersi, prietene, de compliment), v-o dau s-o citiţi pe bucăţi. Poate o mai corectez pe-a mea, poate o mai înviorez pe-a voastră. Asta în cazul în care nu v-aţi pierdut-o deja, cînd aţi fost prea siguri că-i pusă bine, acolo sus.

Şi apropo de fast getaway, vă las două minute cu Tyrone din Snatch:

1 comentariu la Cu mintea într-un picior

Scrie ceva