Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Alo, mascaţii?!

Nu s-au opintit prea mult pînă să dea jos uşa, pentru că era aceeaşi de cînd s-a construit blocul, acum 30 de ani. Au tăbărît înăuntru, patru găligani mascaţi, înarmaţi şi încălţaţi cu bocanci grei care aproape că rupeau parchetul. Nimeni n-a tresărit cînd unul dintre ei a călcat pe o jucărie a cîinelui, scoţînd un sunet piţigăiat, care-l sperie şi mai tare pe bietul animal, pitit după canapeaua din ultima cameră. Oamenii în negru deschideau fără milă dulapuri, trînteau uşi şi mutau mobilă, fiind întrerupţi doar de ţîrîitul telefonului fix:
– Alo?
– DA!
– Sînteţi domnii de la DNA?
– DA!
-Pot să vorbesc cu domnul procuror şef?
– …..
– Alo, da, procurorul şef sînt.
– Moldovan mă numesc, eu v-am sunat. S-ar putea să fi greşit, nu cred că în apartamentul ăla sînt de fapt contractele primarului cu firma X.
– …..
– Alo, mai sînteţi?
– Da…ce naiba?
– Îmi pare rău, am greşit. Auziţi…dar dacă tot sînteţi acolo şi sînteţi amabil, puteţi verifica dacă fierul de călcat e scos din priză? V-aş fi recunoscător. Îmi cer scuze încă o dată pentru deranj.

(Scenariul ăsta mi-a trecut prin cap cînd eram plecat departe de-acasă şi mi-am amintit că am uitat fierul de călcat în priză. N-aveam pe cine să trimit, n-aveam cum să mă întorc. Ar fi fost o măsură cam îndrăzneaţă, dar putea să-mi ardă casa dacă nu mă gîndeam la ea)

3 comentarii la Alo, mascaţii?!

Scrie ceva