Categoriile

Arhiva

Îmi place să povestesc, Sînt un om mare

PMS la Electric Castle

Farmec, nefarmec, brand, nebrand, era cu mult mai mişto la Electric Castle dacă nu ploua în halul ăla. “Dă-te, bă, Emile, serios? Şi campionatul european era cu mult mai mişto dacă România ajungea în finală”. Așa-i, am început cu un loc comun, dar chiar sînt unii care insistă că, fără ploaie, Electricul “n-ar fi la fel”.

Sigur că n-ar fi la fel. De exemplu, în nopțile de vineri şi sîmbătă ai putea face şi altceva decît să cauţi întruna adăpost sub stinghii de 1 metru sau sub umbreluţele de cocktail din zona food. Ai putea să vezi un concert la main stage fără să te bată ploaia în cap, nemilos și neîncetat, să iei și niște scatoalce de vînt, de ajungi să-l implori pe Ăl de sus “Stai, domnu’ Piedone, nu mai da”. Ai mai putea să stai pe iarbă (sau pe ce-ţi place ţie), sprijinit de castel, ori să te lungești sub copaci, pe paturile alea uriaşe din europaleţi şi să-ncerci să nimereşti luna ascunsă printre frunze şi perdele de fum.

Dar nu poţi, că tu trebuie să umbli kilometri prin ploaie şi glod, cu prietenii după tine. Păi vineri noaptea mă simţeam ca Noe în ziua potopului: “E toată lumea? Unde-i bizonu? Era cu voi! Unde-s melcii? Unde-s lupii, bă? Iar am pierdut unicornul. Dă-l încolo, că ne găseşte el”. Citește restul articolului

Diverse

Electric Castle 2016 – cinci momente faine de la festival (VIDEO)

de Cosmin Lucaci

SIGUR ROS – LIVE la Electric Castle!

Genul de reprezentaţie care te va marca mult timp. Probabil cea mai profundă poveste “post-rock” spusă în ultimii ani pe o scenă din România. Cu un limbaj unic şi o voce de contratenor, liderul trupei, Jonsi Birgisson a purtat publicul Electric Castle într-o altă dimensiune. Scena în care Jonsi cântă aproape de epuizare finalul unei piese, sfârsind cu toate corzile arcuşlui de violoncel rupte de chitară (o tehnică întâlnită şi la Jimmy Page sau Roger Waters), arată încă o dată energia băieţilor din ţara vulcanilor. Un mare like pentru tobarul Orri Páll Dýrason!

Citește restul articolului

Îmi place să povestesc

Întîmplări şi închipuiri de la Electric Castle. Astea-s poveţe pentru anul viitor

Dacă ţi se oferă iarbă, trebuie să ştii două lucruri: 1. nu-i voie. 2. e foarte posibil ca materialul să fi fost la cineva în chiloţi, la cît de aspru e controlul de la intrare în cea mai mare parte a timpului.

Dacă i-auzi numele în jurul tău, nu te entuziasma prea tare, Delia nu cîntă anul ăsta. Sînt doar moldovenii care întreabă pe toată lumea: “Tu n-ai de-lia? Unde găsesc şi io de-lia?”
Citește restul articolului

Îmi place să povestesc, Sînt un copil

De pe stradă

* Două fetişcane la 12-13 ani se reped să iasă dintr-o curte, dar văzîndu-mă plantat în mijlocul străzii lăturalnice, verificîndu-mi telefonul, scot un strigăt de spaimă şi o iau la fugă pe lîngă gard. “Iooooi, tu, ce m-am speriat! Ioooooi, ni tu cum îmi bate inima! Iooooooooooi, tu, şi mi-am uitat şi ţîgările acasă!”

Citește restul articolului

Sînt un om mare

Cînd moare România

La un colț aglomerat de piață, dialog între un pensionar și o vînzătoare de stradă:

– Domnu’, vrei cireșe?
– Nu, că știu de unde le ai. Vă cunosc io pă voi.
– De unde le am?
– Le-ai furat!
– Ptiuuuu, am 130 de kile, dacă mă urc după ele, să rupe cu mine pomu’!
– Lasă! Le-ai luat de la alții care le-o furat.
– No vezi că știi?
– Știu, bineînțeles că știu.
– Dacă știi, taci din gură!

Replica de final e superbă și ni se potrivește, ca popor, în atîtea feluri, că ar trebui scrisă pe cruce cînd moare România.

Sarcasm bronșic, Sînt un copil

Uneori cînt atît de prost în mașină

că mă surprind că tot eu dau casetofonul mai tare, inconștient, ca să mă acopăr. Și atunci încep să urlu melodia. Da? Așa fac? Las’ că-mi arăt eu! Poftim, am rotit volumul la maximum. Pot zbiera mai tare de atît? Hai să mă aud!

Și iată-mă prins într-o groaznică hărmălaie, o luptă asurzitoare între inimă și rațiune, întreruptă brusc de o voce plîngăcioasă: Citește restul articolului

Sarcasm bronșic, Sînt un om mare

Sămânţa rea

Ne-am amintit aseară cum, băieţi fiind, Zalău cutreieram cu sămînţă de floarea soarelui în toate buzunarele. Şi dacă cineva ne cerea “puţină”, scoteam un pumn, da’ lăsam să picure doar cîteva boabe. “Ai zis puţină!”, “Hai, bă, mai pune, nu fi aşa!”. “Aşa” însemna “zgîrcit” sau “căcănar”, pe vremea cînd n-aveam vocabularul ăsta bogat şi frumos. Dar unde să mai ţii un vocabular, dacă toate buzunarele ţi-s pline?

Şi v-am mai povestit asta, dar cînd Horea a făcut apendicită, nu am mai mîncat sămînţă două luni. Şi fără, ce naiba să faci la cinema, în Zalău? Vedeam imaginile, auzeam sunetul, dar lipsea a treia dimensiune, 3D-ul. Atunci aş fi vrut să inventez popcornul, dar nu eram chiar atît de deştept şi orişicum, prea preocupat să inventez scuze ca să mă mai lase afară.

Foto: magazinsalajean.ro

Foto: magazinsalajean.ro

Citește restul articolului

Mănînc fotbal, Sarcasm bronșic

Euro

În aprozar, la Fructe: caise Spania, piersici Italia, mere Polonia. Parcă mă uit la tabloul optimilor de finală de la Campionatul European:

România, nicăieri.

Diverse

Instablog – Biscuiţi cu urechi

Sarcasm bronșic

Jena ta, la mine în farfurie

De fiecare dată cînd preferi să lași în farfurie (sau mai rău, să mănînci pe jumătate) la restaurant o spălătură colorată la care-i zice supă sau o rîncezeală pe post de felul 2, în loc să-i zici ceva ospătarului sau managerului (“de jenă”) și să le și plătești la final (!), gîndește-te ca în primul rînd mă sabotezi pe mine, care le refuz și le trimit înapoi, ca să mi se răspundă că “Au mai avut și alții înaintea dvs. și nu s-au plîns”.

Sînt un om mare

Mi-am cumpărat nişte mănuşi de tot rahatul

* remember

Sarcasm bronșic

Adevărul despre hands-free

Lumea zice “nu mai vorbi la telefon cînd eşti la volan, foloseşte căştile, e pentru siguranţa ta”.

Pe dracu’ să le ia de căşti, că io fac cel puţin trei accidente până încerc să le descâlcesc.

Instablog, Sînt un copil

Opt

Cel mai bun prieten al omului-eu face astăzi 8 ani. Se linge pe bot ca să-i mai dau un pătrăţel din ciocolata pentru căţei. Aţi crede că a pierdut din vedere osul, dar priviţi-i umbra cum îl păzeşte.

La mulţi ani, bă, cuminţenia pămîntului!

Sarcasm bronșic

Dacă insişti

Îi ştiţi pe ăia care te sună şi dacă nu răspunzi, insistă? Te uiţi la telefon: 5-6 apeluri nepreluate în decurs de cinci minute şi niciodată nu e vreo urgenţă!

Pe ăştia îmi place să-i apelez, aşa, după vreo juma’ de oră, şi să-i întreb calm: “Alo. M-ai sunat?”

Îmi place să povestesc

Vioara

Tanti Vioara credea că de fiecare dată cînd bat clopotele, Dumnezeu o cheamă la el. Cum zdrăngănea clopotniţa duminica dimineaţa, bătrîna lăsa orice făcea în ogradă şi alerga într-un suflet la biserică. Se săturase de viaţa asta, mai ales de cînd Zaharia o părăsise şi plecase într-o lume mai bună, în Australia, la băiatul lui din prima căsătorie.

Da’ oricît se grăbea, în tot timpul ajungea prea tîrziu. “O fost? O întrebat de mine?” Dar cine să-i răspundă, la ora aia în biserică era doar Gusti, beţivul satului, care dormea în amvon, locul în care obosise să mai caute vinul de împărtăşanie.batrana drum

Citește restul articolului