Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Sînt un om mare

Aşa-i, Leano?

Într-un moment de boys will be boys, copilul încearcă niște scheme și-și scapă mașinuța pe treptele de la ABC. Poc-pif-paf-pif-paf-poc, pînă jos!

Puștiul se desprinde violent de maică-sa și se repede să dea primul ajutor. Tanti de la magazin, care fumează în capu’ scărilor, îl urmărește cu drag:

– Nu-i nimic, copile. Lasă că dacă o strici, îți ia mamă-ta alta. Așa-i, Leano?
– Da, pula.

Sarcasm bronșic, Sînt un om mare

La vârsta mea

Ca să mă distrez foarte fain cînd ies în oraș, nu mai e suficient să mănînc, să beau și să fumez, am nevoie de ceva în plus. Așa că iau o pastiluță de-aia care-mi dă așa o stare de relaxare, de frankly, my dear, I don’t give a damn și care mă ajută să mă simt bine pînă dimineața. Se numește – poate vreți să vă notați – se numește Imodium și se găsește în orice farmacie

Sînt un copil

Am plecat de-acasă

La o mișcare. Dialogul obișnuit eu-cu-mine, în mașină:

– Pantaloni scurți?
– Am pus.
– Tricou? 
– Am pus.
– Foiță?

Citește restul articolului

Îmi place să povestesc

Piaţa Mihai Viteazu

Aştept busul lîngă un nene care vinde flori, da’ mai mult crengi. Din stînga, apar doi puştani în mare viteză. Îi fugăreşte un ţigan bătrîn, da’ sprinten, care le strigă să stea, că nu le face nimic. Parul din mîna lui zice cu totu’ altceva.

Pfai, ce bine fuge ăsta, mă!” observă cu admiraţie unul dintre băieţi. Ajung în faţa mea şi ăla mai mic mă întreabă, din alergare: “N-ai un leu, boss?” N-apuc să-i povestesc cum io plătesc peste tot cu cardul, că dispar amîndoi pe străduţă. Urmăritorul se ţine după ei, dar după juma’ de minut revine de după colţ.

– No, le-ai dat conducta? întreabă crengosu’.
Citește restul articolului

Îmi place să povestesc, Sînt un copil

“Ce tip fain Emil ăsta”…

…îţi zici, trăgînd de portiera din dreapta. În cîteva secunde scapi de frigul ăsta cretin şi călătoreşti omeneşte, cu maşina.

– Sigur nu te-ncurc? Că pot să iau un bus sau un taxi.
– Te duc cu drag!
– Poţi să mă laşi şi în Centru, să nu mai înconjori atâta.
– Vezi-ţi de treabă!

Încălzirea din scaune îţi înăbuşă definitiv rebeliunea. Legi centura, te cuibăreşti ca o pisică de apartament şi-şi lipeşti tîmpla de geam. Afară, rarii trecători încearcă să evite rafalele îngheţate ţinînd bărbia în piept, ca boxerii. Pariezi pe vînt. Începi să moţăi.

Citește restul articolului

Sînt un copil

Mai nou

Mai nou, cînd mă culc, cățelului nu-i mai place să se pună la picioare, în spatele genunchilor, cum eram obișnuiți, și mi se așază în cap, ca pisicile.

Așa că io, ca să adorm, număr coițe.

Îmi place să povestesc

Dallas

Taxistul: Draga mea, sînt deja la adresă, de ce i-ai zis (clientului) 5 minute?
Dispecera: Nu te-am auzit, dă-i un claxon la poartă, poate iese el. Şi nu mai îmi zice draga mea, că dacă te aude 4, te ia de urechi.

* Sîntem într-un taxi din Slobozia, un oraş așezat ideal pe hartă, între Bucureşti şi mare, dar pe şosea departe de amîndouă, un oraş care suspină după turiştii anilor ’90, veniţi de peste tot din ţară să bea whiskey cu gheaţă la Southforkul românesc (ăştia mai tineri, google iţ) şi oraşul care, astăzi, se apără de pesta porcină lipind mochetă verde pe şosea, la ieşirea înspre muribunda Amara. O staţiune tămăduitoare la fel de celebră acum trei decenii, care acum aşteaptă să fie îngropată tocmai în nămolul care, altfel, vindecă orice. *

Mă dau jos din taxi şi intru în restaurantul hotelului unde eram cazat, să iau aer din perete, singurul disponibil la faţa locului. Comand un cola cu gheaţă în aşteptarea veştilor care probabil o să mă ţină încă o noapte aici, la o ţară de casă. Amorţit de căldură şi oboseală, îmi abandonez gîndurile şi telefonul şi decid să îmi petrec următoarea jumătate de oră uitându-mă în gol, însă mă întrerupe o voce agitată, de bărbat, care o confruntă pe ospătăriţă cu o problemă, pesemne, presantă: “Chiar nu se poate? Chiar nu-s gata?”

Citește restul articolului

Sînt un om mare

De azi sînt iar la dietă

Şi mă gîndesc că dacă aș avea cîte un bănuț pentru fiecare moment în care mi-am propus serios să slăbesc, mi-aș lua DE TOȚI mici, șnițele și chiftele. Și pită!

Diverse

Spectatorul de la Mondiale

“Pfaai, am pierdut, sîntem eliminați, ce sentiment groaznic, îmi dau lacrimile, e cea mai proastă zi din viața…UITEEEE IUBI SÎNTEM PE ECRAN FĂ CU MÎNA!!!”

Mănînc fotbal

Sîntem în mai și roșiile au deja gust

Jur, am mîncat azi dimineaţă vo’ patru cu papară, brînză şi şuncă. Şi cu pită.

Al’fel? Real Madrid a cîștigat a două Cupă consecutiv după ce-a fost ajutată călar de arbitri în sferturi și semifinale, şi după o finală din care avem ce ţine minte: gafele lui Karius, assistul lui Marcelo la foarfeca lui Bale şi gestul lui Ramos despre care reluările ne spun că e un gu-noi! Garbigi. Basura! (E translate cu google, să mă iertaţi dacă nu-i correct.)

Citește restul articolului

Îmi place să povestesc

La ananghie

Sun un preten.

– Salut, ce faci, mă?
– Bine, p-acasă.
– Auzi. Ce program ai în seara asta? 
– Ă, nimic. Am mîncat şi vreau să mă uit la ceva film.
– Ajută-mă cu o chestie. Am rămas fără baterie la maşină. Şi-s la dracu’, lîngă Cluj. Nu faci o faptă mare să vii să-mi dai curent? Te rog io.
– Stai un pic.

Nu ştiu ce face, cred că că şi-o lăsat telefonul jos şi meştereşte oareşice. Aud un sunet pe care-l recunosc: desface o doză! L-aud şi că soarbe ceva cu poftă. Revine la telefon:

– Bă, sorry, nu pot. Am băut.

Sînt un om mare

Cluj

– Unde umbli pe jos în frigul ăsta?
– Mă duc pînă în Centru.
– Şi io acolo merg. Hai că te duc cu maşina.
– Nu, că mă grăbesc.

Sînt un om mare

Sfat

Tată şi fiu-so, la mall. Micu’ fuge, se împiedică, pică pe burtă, se ridică, mai bagă două ture, iar se împiedică. Fetele din magazin îl urmăresc topite. “Copile, ţi-am mai spus, uită-te la picioare!”, îi strigă taică-so.

Bun sfatul, zic io, dar ar trebui să-i explice că-i importantă şi personalitatea.

Îmi place să povestesc, Sînt un om mare

Chelu’

La bloc, un copil de vreo doi ani o plimbă pe maică-sa prin fața garajelor. Trec pe lîngă ei și îl aud pe ăla micu:

– Mami, chelu! Ute chelu!

Mă-sa nu-l bagă în seamă. Zic: ok, n-oi fi auzit bine.

– Chelu, mami, ute chelu!

Mă opresc, mă întorc. Spînzurat de-o mînă, copilu’ se uită la mine și-și continuă recitalul:

– Cheeeelu! Chelu!

Wtf, doamnă, oprește-l, că acuma-l fac să-și mănînce basca aia oribilă! Da’ cînd chiar să rostesc cuvintele, îmi dau seama că puștiul arată înspre câine. Încerca să zică “cățelu, uite cățelu”!

Aaaw, ce chiut copilaș, ptiu pe tine să nu te deochi cu băscuța aia a ta cu tot!

Sarcasm bronșic

La casă

Tot oraşul e la cumpărături. Lumea a înţeles, pesemne, că sărbătorile se petrec la casă, cu familia.