Categoriile

Comentarii mai noi

Arhiva

Îmi place să povestesc

La ananghie

Sun un preten.

– Salut, ce faci, mă?
– Bine, p-acasă.
– Auzi. Ce program ai în seara asta? 
– Ă, nimic. Am mîncat şi vreau să mă uit la ceva film.
– Ajută-mă cu o chestie. Am rămas fără baterie la maşină. Şi-s la dracu’, lîngă Cluj. Nu faci o faptă mare să vii să-mi dai curent? Te rog io.
– Stai un pic.

Nu ştiu ce face, cred că că şi-o lăsat telefonul jos şi meştereşte oareşice. Aud un sunet pe care-l recunosc: desface o doză! L-aud şi că soarbe ceva cu poftă. Revine la telefon:

– Bă, sorry, nu pot. Am băut.

Sînt un om mare

Cluj

– Unde umbli pe jos în frigul ăsta?
– Mă duc pînă în Centru.
– Şi io acolo merg. Hai că te duc cu maşina.
– Nu, că mă grăbesc.

Sînt un om mare

Sfat

Tată şi fiu-so, la mall. Micu’ fuge, se împiedică, pică pe burtă, se ridică, mai bagă două ture, iar se împiedică. Fetele din magazin îl urmăresc topite. “Copile, ţi-am mai spus, uită-te la picioare!”, îi strigă taică-so.

Bun sfatul, zic io, dar ar trebui să-i explice că-i importantă şi personalitatea.

Îmi place să povestesc, Sînt un om mare

Chelu’

La bloc, un copil de vreo doi ani o plimbă pe maică-sa prin fața garajelor. Trec pe lîngă ei și îl aud pe ăla micu:

– Mami, chelu! Ute chelu!

Mă-sa nu-l bagă în seamă. Zic: ok, n-oi fi auzit bine.

– Chelu, mami, ute chelu!

Mă opresc, mă întorc. Spînzurat de-o mînă, copilu’ se uită la mine și-și continuă recitalul:

– Cheeeelu! Chelu!

Wtf, doamnă, oprește-l, că acuma-l fac să-și mănînce basca aia oribilă! Da’ cînd chiar să rostesc cuvintele, îmi dau seama că puștiul arată înspre câine. Încerca să zică “cățelu, uite cățelu”!

Aaaw, ce chiut copilaș, ptiu pe tine să nu te deochi cu băscuța aia a ta cu tot!

Diverse

Cele mai scumpe 8 lucruri din lume, în ordine crescătoare

1. O bere în Oslo

2. O doză de Pepsi la Euphoria Biergarten

3. iPhone X

4. Taxiul în Bucureşti
Citește restul articolului

Sarcasm bronșic

RMN full album

Pfai, atîta-i de obositor-repetitivă-și-plată muzica de radio din mașină, că astăzi, în drum spre casă, am preferat să-mi ascult CD-ul cu RMN-ul de la genunchi.

Antihadean.ro

Steaua salvatoare

Cînd sînt la dietă și seara mi se face foame de-aia de-aș putea mînca un câine (!), testez universul să văd dacă își dorește cu adevărat să slăbesc.

Așa că îl provoc la un joc simplu.

De exemplu, dacă în următoarele 8 minute (nici o secunda mai mult) mă sună sau îmi scrie cineva-oricine, e un semn, tre’ să mănînc. Sau dacă deschid fb și am între 5 și 7 notificări, la fel. Tot de-astea. Să nu fie nici ușor, nici imposibil de realizat.

Azi am trișat.

Am zis că mănînc dacă comentatorii de la Pro TV zic ceva de Steaua în prima repriză din Bayern-PSG. Evident că în 3 minute, unu’ dintre ei își amintea de o intrare a lui Ioniță de la Astra “în meciul cu FCSB”.

Vă-nchipuiți ce m-am bucurat cînd l-am auzit. Dar ce s-a bucurat câinele!

Sînt un om mare

Toţii căţeii ajung la Ray

Se zice că toți cățeii ajung în rai. Da’ cînd unul vrea să plece mai devreme decît are zborul și stă el cu băgăjelu’ făcut și cu biletu’ luat, apare Raisa:

“Alo, domnu’, unde te grăbești? Mai ai mult de iubit pe-aici, cine crezi că face asta în locul tău?”, apoi îl pune să despacheteze, îi rupe biletul-doar-dus și îl trimite la joacă.

ray print fb

Asociaţia pentru Protecţia Animalelor Ray – Ray Animal Rescue salvează, sterilizează, tratează şi le găseşte case şi familii căţeilor abandonaţi şi încearcă să educe o populaţie care de multe ori e departe de-a fi umană.

Îmi place să povestesc, Sînt un om mare

Ora de ABC

La ABC după bere, ciocolată cu alune și un pachet de țigări. În spatele meu, doi puștani, unul pe-a șasea, a șaptea, celălalt mai mic, poate chiar primul an de școală. Piticul are ochelari, motiv suficient să fie ocoș:

– Da’ tu ştii măcar unde-s plămânii?
– Da, ştiu. Îs în spate, nu-s în faţă.
– Da’ de unde ştii?
– Mi-o zis profa de geogra că profa de bio n-o venit că-i bolnavă. Și am văzut un film pe youtube, că dacă tragi din țîgară, ţi se face galben, care ii cea mai rea culoare.
– Ţîgara?

Citește restul articolului

Antihadean.ro, Sînt un copil

O zi obișnuită la Cîmpia

Antreuri cît pentru o nuntă, ciorbă atît de bună că n-ai cum să nu ceri encore, must, fructe, urmează berbec cu cartofi la ceaun și prăjitură cu mere, m m m! Dar pînă se face ceaunul:

– Cîte sarmale vrei?
– Ce? Și sarmale? Nu vreau, mulțumesc.
(trec 30 de secunde)
– Pupi, cîte sarmale îți pun?
– Nu pot și sarmale, aștept ceaunul, mersi.
(după alte 30 de secunde)
– Deci cîte sarmale vrei?
– …
– Mă, te faci că n-auzi? 

Citește restul articolului

Îmi place să povestesc, Sînt un om mare

Muc cel mic

Băiețelul vede un muc de țigară și se repede să-l ridice. Nu cred că are 2 ani, dar e iute și hotărît. Din doi pași, măică-sa e lîngă el și-l lovește atît de tare peste mînă, că aproape-i sare din umăr!

“Îți dau o trîntă de pămînt de tăt te caci pe tine, nesimțitule!” urlă femeia către copilul, repet, de 2 ani, înșfăcîndu-l ca pe o găină dusă la tăiat. “Da’ nu ți-i rușine, mă?”.

Rămas tîmpit, îmi scot telefonul să-mi notez întocmai ocările, ca să vă scriu și vouă mai tîrziu ce “forme de doamnă”, vorba lu’ bunică-mea, puteți întîlni prin orașul vest european. Da’ cum am ochii în ecran, nu-s atent și dau cu capul de o copertină de metal, de nu mai înțeleg, pentru cîteva secunde, cine îs!

Citește restul articolului

Sînt un copil

Poate-l ştiţi

Dimineaţă era unu’ în trafic care cînta şi dădea din mîini la volan, că dans nu-i puteai zice. Coloană de kilometri, 10 la oră, dar omul era tot un zîmbet şi-o fantezie.

Uluit, l-am urmărit cîteva minute şi chiar l-aş fi imitat, jur!, dacă nu eram deja io dumnealui.

Sînt un om mare

Dumneanoastra

Ieșim din bloc. Un băiat la vreo 15 ani, aproape la fel de ‘nalt ca mine, zice sărumâna!

Mă uit la el amenințător: “sper că cu câinele ai vorbit!”

Zîmbește încurcat: “nu, cu dumneavoastră”.

Incredibil ce nesimțiți îs copiii din ziua de azi.

Diverse

Telepatie

Cînd am văzut cît e de ieftin taxiul în București, am zis să fac un gest frumos și să-i propun șoferului să mă ocolească puțin, mai lua și el un leu în plus.

N-am apucat să deschid gura, că omul îmi citise deja gîndurile.

Deși detest să mă autocitez, Sarcasm bronșic

Get it?

Știți de ce mă vedeți mereu preocupat, hiperactiv, tot timpul pe fugă și într-o continuă mișcare?

Pentru că io nu fac afaceri cu statul.